În viața asta am pierdut multe… oameni, momente, oportunități, speranțe trecătoare. Dar, oricât de greu mi-a fost, un lucru nu l-am pierdut niciodată: sufletul plin de credință și speranță. Pe acestea nimeni și nimic nu mi le va lua vreodată.
Am trecut prin încercări care mi-au pus la test limitele. Uneori privesc înapoi și nu îmi vine să cred cât de multă putere am avut, chiar și atunci când simțeam că nu mai pot. Am căzut, m-am ridicat, am plâns, am luptat, am trăit momente de disperare, frică și neputință. Mintea mi-a fost uneori copleșită de gânduri negre, dar sufletul meu nu a renunțat niciodată.
De fiecare dată când simțeam că mă prăbușesc, credința mi-a dat puterea să merg mai departe, iar speranța m-a ținut de mână și mi-a șoptit că totul va fi bine. Oricât de mare era problema mea, știam în adâncul inimii mele că Dumnezeu este mai mare decât orice obstacol.
El mi-a fost alături în tăcere, în lacrimi, în clipele în care nu aveam pe cine să chem. Spre El am alergat de fiecare dată când m-am simțit pierdut. Fără speranță aș fi fost un om gol, iar fără credință nu aș fi reușit să trec peste furtunile vieții. Rugăciunea a fost stâlpul meu, sprijinul care m-a ridicat atunci când simțeam că nu mai pot înainta, iar speranța a fost lumina care mi-a luminat drumul și m-a ajutat să spun:
„Pot să merg mai departe!”
Nu uita: orice ai pierde, oricât de grea ar fi situația prin care treci, roagă-te.
Rugăciunea sinceră face minuni.
Dumnezeu este mai aproape de tine decât crezi. Nu te-a uitat, nu te-a abandonat. Doar așteaptă să Îl chemi. Când Îl chemi, îți va umple sufletul cu încredere, curaj, speranță și puterea de care ai nevoie ca să înfrunți tot ceea ce pare imposibil.
Poate uneori te simți singur, dar nu ești. Ridică privirea spre cer — acolo este cineva care te privește cu iubire. Ai încredere în El, iar El te va binecuvânta cu sănătate, vindecare și puterea de a merge înainte.
