Pierderea cărții de muncă îi îngrijorează pe mulți români, mai ales în apropierea pensionării. Deși acest document a fost, timp de zeci de ani, dovada principală a activității profesionale, lipsa lui nu înseamnă că vechimea în muncă nu mai poate fi demonstrată. Legislația actuală oferă mai multe soluții pentru recuperarea informațiilor necesare, chiar și în situația în care fostul angajator și-a încetat activitatea.

Pentru persoanele care au lucrat înainte de introducerea sistemului electronic de evidență a salariaților, cartea de muncă reprezenta documentul în care erau înscrise toate informațiile privind activitatea profesională: perioadele lucrate, funcțiile ocupate, modificările contractuale și vechimea în muncă.

Începând cu anul 2011, acest sistem a fost înlocuit de Registrul General de Evidență a Salariaților (Revisal), unde toate contractele individuale de muncă sunt înregistrate în format electronic. Astfel, pentru perioadele lucrate după această dată, informațiile pot fi verificate prin evidențele oficiale, fără a mai fi necesară prezentarea cărții de muncă.

Problemele apar, însă, în cazul activității desfășurate înainte de digitalizare. Dacă documentul s-a pierdut sau s-a deteriorat, iar persoana trebuie să își pregătească dosarul de pensionare, sunt necesare alte acte care să confirme vechimea.

Cel mai important document este adeverința de vechime, eliberată de angajator. Potrivit Codului muncii, orice fost salariat are dreptul să solicite un document care să cuprindă perioada lucrată, funcția ocupată, tipul contractului și alte informații relevante privind raporturile de muncă.

Adeverința este utilizată frecvent la întocmirea dosarului de pensionare, dar și în alte situații în care este necesară dovedirea experienței profesionale. Din acest motiv, specialiștii recomandă păstrarea acestor documente într-un loc sigur, chiar dacă o parte dintre informații există deja în sistemele electronice.

O situație mai complicată apare atunci când fostul angajator nu mai există. Multe societăți comerciale au fost radiate, au intrat în faliment sau și-au încetat activitatea, iar foștii angajați nu mai știu unde se află documentele de personal.

În astfel de cazuri, arhivele pot fi preluate de firme specializate sau de alte entități autorizate să păstreze documentele fostelor societăți. După identificarea custodelui arhivei, persoana interesată poate solicita eliberarea unei adeverințe pe baza documentelor existente.

Pentru anumite perioade și categorii de informații, pot fi solicitate date și de la Inspectoratul Teritorial de Muncă, în limitele competențelor prevăzute de lege. De aceea, este recomandat ca persoanele interesate să înceapă verificările din timp, deoarece identificarea arhivelor poate dura, în special în cazul firmelor desființate cu mulți ani în urmă.

Există și situații în care documentele nu mai pot fi recuperate sau sunt incomplete. În aceste cazuri, legea permite deschiderea unei acțiuni în instanță pentru recunoașterea vechimii în muncă. Judecătorul poate analiza toate probele disponibile, inclusiv înscrisuri, state de plată, contracte, declarații și alte documente care pot demonstra existența raportului de muncă.

Dacă instanța admite cererea, hotărârea judecătorească poate fi folosită la completarea dosarului de pensionare și la recunoașterea perioadelor lucrate.

Specialiștii recomandă ca verificarea documentelor privind activitatea profesională să fie făcută cu câțiva ani înainte de îndeplinirea condițiilor de pensionare. Astfel, eventualele lipsuri pot fi identificate și rezolvate fără presiunea termenelor limită.

Pierderea cărții de muncă nu înseamnă automat pierderea drepturilor obținute prin anii de muncă. În cele mai multe situații, vechimea poate fi dovedită prin adeverințe, documente din arhive, informații existente în Revisal sau, atunci când este necesar, prin hotărâri judecătorești. Important este ca demersurile să fie începute din timp, pentru ca toate documentele necesare să poată fi obținute înainte de depunerea dosarului de pensionare.