Euro nu este următorul discurs. Este următoarea reformă pe care România tot o amână

Președintele Nicușor Dan spune că România trebuie să adopte moneda euro. Afirmația este firească. Aproape toate guvernele din ultimii douăzeci de ani au spus același lucru. Diferența este că euro nu ține cont de declarații. Ține cont de bugete.

România vorbește despre moneda unică de ani de zile, însă continuă să funcționeze după aceleași reflexe: cheltuieli mari, reforme amânate și deficite care cresc mai repede decât economia. În aceste condiții, euro rămâne mai degrabă o promisiune repetată decât un obiectiv aflat la îndemână.

România a evitat o criză, nu a rezolvat-o

Faptul că agențiile de rating au păstrat România în categoria recomandată investițiilor este o veste bună.

Dar nu este un certificat de sănătate.

Este un avertisment.

Mesajul transmis este simplu: încă aveți timp să faceți reformele promise.

Dacă nu le faceți, următoarea evaluare ar putea avea un rezultat diferit.

Nu este victoria pe care încearcă unii să o prezinte.

Este doar o amânare a examenului.

Euro începe acolo unde se termină populismul

Problema clasei politice este că vorbește despre avantajele euro, dar evită costurile reformelor.

Toată lumea vrea dobânzi mai mici.

Toată lumea vrea investiții.

Toată lumea vrea stabilitate.

Puțini acceptă însă reducerea cheltuielilor inutile, restructurarea aparatului de stat sau eliminarea privilegiilor.

Iar fără aceste măsuri, zona euro rămâne un obiectiv teoretic.

PSD nu are o problemă cu moneda. Are o problemă cu disciplina

Pentru PSD, orice discuție despre reformă ajunge rapid la aceeași concluzie: nu este momentul.

Nu este momentul să reducem aparatul bugetar.

Nu este momentul să eliminăm privilegiile.

Nu este momentul să limităm cheltuielile.

Momentul apare, curios, abia după alegeri.

Și dispare din nou înaintea următoarelor.

În acest ritm, România va ajunge la euro aproximativ în același timp în care PSD va descoperi că deficitul nu este o strategie economică.

De ce este invocat Bolojan

Ilie Bolojan a devenit unul dintre puținii politicieni asociați cu ideea de disciplină administrativă.

Nu pentru că ar promite mai mult decât ceilalți.

Ci pentru că vorbește despre ceea ce ceilalți evită: tăieri de cheltuieli, reorganizare și eficiență.

Sunt exact măsurile fără de care moneda euro rămâne doar un subiect de conferință de presă.

Bulgaria a demonstrat că regulile funcționează

Intrarea Bulgariei în zona euro nu este rezultatul unui miracol economic.

Este rezultatul respectării criteriilor stabilite de Uniunea Europeană.

România nu are nevoie de o formulă secretă.

Are nevoie de continuitate.

De guverne care să păstreze aceeași direcție și după încheierea campaniilor electorale.

Euro nu este o fotografie de familie

În politica românească există tendința de a transforma orice obiectiv într-un exercițiu de imagine.

Se anunță.

Se lansează.

Se fotografiază.

Apoi se uită.

Moneda euro funcționează exact invers.

Întâi faci reformele.

Abia apoi primești rezultatul.

România poate adopta euro.

Dar numai atunci când matematica va deveni mai importantă decât marketingul politic.

Până atunci, moneda europeană rămâne un obiectiv despre care se vorbește mult și se muncește prea puțin.