Noua lege a pensiilor aduce una dintre cele mai importante modificări din ultimii ani în sistemul public din România, schimbând fundamental modul de calcul al vechimii în muncă. De la 1 ianuarie 2026, stagiul de cotizare nu va mai fi raportat la zilele lucrătoare, ci exclusiv la zilele calendaristice, o ajustare care influențează direct numărul de ani recunoscuți oficial și valoarea finală a pensiei.

Potrivit specialiștilor în legislația muncii, noul mecanism avantajează doar parcursurile profesionale lineare și continue, în timp ce orice pauză, contract part-time sau perioadă cu mai multe contracte suprapuse poate duce la pierderi de vechime.

Un an complet de muncă nu mai este garantat

Explicațiile oferite de Anton Hadăr arată clar schimbarea de paradigmă. Pentru ca un an de muncă să fie recunoscut integral, sunt necesare 365 de zile calendaristice consecutive.

Cu alte cuvinte, chiar dacă o persoană a muncit intens, cu mai multe contracte simultan sau cu un volum ridicat de activitate, stagiul de cotizare nu poate depăși un an calendaristic. Sistemul nu mai permite „recuperarea” timpului muncit suplimentar, așa cum se întâmpla anterior.

Când un an de muncă se transformă în 11 luni

Noua formulă de calcul afectează mai ales persoanele cu trasee profesionale fragmentate. În lipsa unei continuități perfecte, vechimea nu mai este rotunjită automat, ci este calculată strict matematic, în luni și zile calendaristice.

Astfel, perioadele cu întreruperi pot duce la situații în care un an de muncă este recunoscut oficial ca 11 luni și câteva zile. Deși diferența pare minoră la prima vedere, acumulată pe parcursul mai multor ani, ea poate reduce semnificativ stagiul total de cotizare.

De ce pot scădea pensiile

Impactul asupra pensiilor este direct. Un stagiu de cotizare mai mic înseamnă fie un punctaj mai redus, fie dificultăți în îndeplinirea condițiilor minime de pensionare. Problema este accentuată de lipsa unor evidențe detaliate pentru perioadele mai vechi de muncă, în special înainte de digitalizarea sistemului.

În multe cazuri, datele din vechile cărți de muncă nu corespund cerințelor actuale, iar conversia informațiilor se face pe baza unor formule care nu apar explicit în documentele originale ale angajaților.

De la zile lucrate la zile calendaristice

Schimbarea este pusă în aplicare printr-un ordin al Casei Naționale de Pensii Publice, publicat în Monitorul Oficial, care stabilește procedura de transformare a zilelor lucrătoare raportate de angajatori în zile calendaristice, conform noii legi a pensiilor.

Aici apare una dintre cele mai sensibile probleme: angajatorii au raportat ani la rând zile lucrate și ore muncite, în timp ce noul sistem folosește exclusiv zile calendaristice. Diferența dintre cele două metode generează pierderi de vechime care nu pot fi compensate ulterior.

Cum se pierde vechimea, concret

Procedura de calcul diferă în funcție de perioadă:

• înainte de 2005, se iau în calcul norma de lucru, orele și zilele declarate;

• după iulie 2005, sunt luate în considerare strict zilele lucrate raportate, plafonate la numărul maxim de zile lucrătoare din lună;

• în toate cazurile, stagiul de cotizare nu poate depăși durata calendaristică a lunii sau a anului, indiferent de câte contracte au existat simultan.

De exemplu, un angajat care a lucrat 20 de zile într-o lună cu 30 de zile calendaristice va primi un stagiu mai mic decât durata completă a lunii, diferență care, pe termen lung, se acumulează.

Cine este cel mai afectat

Noua lege a pensiilor îi dezavantajează în special pe:

• angajații cu contracte part-time;

• persoanele cu mai multe contracte de muncă simultan;

• cei care au avut pauze în activitatea profesională;

• românii care au muncit înainte de digitalizarea completă a evidențelor.

Deși prezentată ca o ajustare tehnică, schimbarea are efecte concrete și serioase asupra viitorilor pensionari. Pentru mulți, momentul calculului final al pensiei poate aduce o surpriză neplăcută: pe hârtie, vechimea recunoscută este mai mică decât anii munciți în realitate.